Scrisoare de intenţie București – Capitală Europeană a Culturii 2021
M-am format, profesional, ca un om care priveşte prin obiectivul unei camere de luat vederi sau al unui aparat de fotografiat. M-am implicat într-o serie bogată de proiecte culturale/creative pe o arie largă, plecând de la experiența personală din domeniul producției pentru televiziune, unde relațiile de lucru sunt extrem de complexe, iar crearea unei ambianțe de lucru de bună calitate presupune o profundă înțelegere a naturii umane aflată în competiție cu ea însăși. Am ales, mai apoi, să îmi comunic gândurile şi prin cuvinte scrise… Iar toate acestea, dintr-o nevoie. Aceea de a spune o poveste. Pardoxal, însă, şi cert repetitiv, în ciuda subiectelor alese, de fiecare dată ne spunem povestea noastră.
Povestea mea personală a fost legată de un dat. Acela de a avea dorinţa şi nevoia privirii. Ochii mei s-au deschis mai întâi către camera mea, către strada mea, şi apoi către oraşul meu. Bucureştiul. Am copilărit pe străzile uneia dintre mahalalele lui. I-am învăţat pe de rost crăpăturile asfaltului, colţurile de case scorojite din vecini, ferestrele luminose din centru, am învăţat sunetul tramvaiului în curbă, mirosul hainelor de duminică, zgomotul sticlelor în sacoşă, când mă aşezam la coadă, cand "se băga lapte"… L-am învăţat pentru că l-am privit. L-am învăţat pentru că nu am trecut pe lângă el. Cel de atunci şi cel de acum, mă însoţeşte în tot ceea ce fac, asemeni adierii din perdelele camerei mele de la etajul doi, carându-mi să-i povestesc... povestea.
Tot de aici pleacă și preocuparea mea cea mai intensă, în ultimul timp, către o zonă sensibilă, aparte: crearea de programe formatoare pentru tineret, plecând de la premisa că fiecare din noi, în special la vârsta primelor alegeri, deținem un potențial creativ care trebuie ințeles în primă instanță, stimulat apoi și susținut spre creștere continuă, coerentă. Dezvoltarea gustului pentru găsirea de soluții creative poate deveni cheia formatoare pentru o generație supusă unui bombardament senzorial entropic, fără precedent. De asemenea, dezvoltarea gustului de a valoriza nu numai prezentul, ci mai ales de înţelege că orice demers, orice act de creaţie sau nu, se întâmplă în continuitate, iar cheia percepţiei corecte a imediatului se află în înţelegerea istoriei lui. A învăţa să priveşti un lucru înseamnă a învăţa că el are o memorie. Este ceea ce vreau să trasmit prin proiectele pe care le-am făcut în intenţia de a învăţa pe cei mici să privească.
În acest sens, (re)gândirea Bucureştiului ca un oraş care trebuie să îşi (re)descopere memoria, să scoată la lumină (in)vizibilul ascuns, devine o provocare pentru oricine se implică în astfel de proiecte, şi în mod cert pentru mine.
De aceea, doresc să mă implic (re)activ în programul Bucureşti – Capitală Europeană a Culturii 2021 şi să susţin proiectele din aria Educaţioanală, considerând că este oportun de a creea împreună, o structură capabilă să absoarbă proiecte şi strategii cultural-educaţionale, atingând toate nivelele oraşului, fie ele spaţiale: centru, cartiere, periferii, fie ele sociale: familii mai mult sau mai puţin dispuse de a investi în educaţia culturală a copiilor lor.
Îmi exprim astfel disponibilitate de a face parte din echipa de proiect care se ocupă de această arie, şi de a investi în realizarea lui în speranţa că, peste şase luni, Bucureştiul, al cărui potenţia este imens, va putea să fie numit Capitala Europeană a Culturii 2021.
Cu stimă,
Zomir Dimovici
Director de imagine
